de Vasile Fetescu Cad lacrimile cerului pe obrazul crăpăturat al pământului după multe luni de domnie a arşiţei şi a vântului. Sfârâie ţărâna ca jăraticul cu apă stins când picăturile de apă stropesc întregul cuprins. Veselia naturii ajunge la delir şi se răsfaţă în soare după al ploii elixir.