de Vasile Fetescu
Cad lacrimile cerului
pe obrazul crăpăturat
al pământului
după multe luni de domnie
a arşiţei şi a vântului.
Sfârâie ţărâna
ca jăraticul cu apă
stins
când picăturile de apă
stropesc
întregul cuprins.
Veselia naturii ajunge
la delir
şi se răsfaţă în soare
după al ploii
elixir.