Arhiva autorului: Costel Zăgan

Despre Costel Zăgan

Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, aflat atunci în comuna Ringhileşti, iar în prezent în comuna Albeşti, judeţul Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena, sunt originari din Bucovina. Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoşani, promoţia 1977, şi licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, cu lucrarea "Natură şi eros la Eminescu". Publică: poezii, aforisme, epigrame şi altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural. A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani. A mai publicat "Cezeisme", în 2008. Pe 11 octombrie 2012 a publicat online volumul de versuri "Gravitaţia sufletului". Pe 14 martie 2013, revista 21Artemotion l-a desemnat pe Costel Zăgan - SCRIITORUL ZILEI, publicându-i-se poemul "Sentinţa-i divină" şi proza "Paraşutist şi îndrăgostit".

Colind de of și dor

Publicat de Costel Zăgan, 3 ianuarie 2018

Lerui-ler dragostea mea nicăieri n-ar încăpea nici în cer nici pe pământ în tăcere sau cuvânt Lerui-ler noapte și zi lângă tine orice-ar fi plâng și codrii nu te văd bate frunza ce prăpăd Lerui-ler frunză din rai să primești mereu tu dai lerui-ler dragostea mea durerea te-ar încăpea Lerui-ler femeie-rai răsar stele jos când stai Costel Zăgan, CEZEISME II


Erezia performanței

Publicat de Costel Zăgan, 12 martie 2017

Citiți performanța se măsoară și-n cuvinte Omul se mai poticnește de-un cuvânt de-o tăcere de-o singurătate Numai capodopera străbate veacurile ca un Făt-Frumos basmele și copilăria centrul de greutate al condiției umane De pildă când citesc redevin copil Cărțile sunt jucăriile mele preferate Mama-i biblioteca Iată joc șotron cu marii clasici ai literaturii române Eminescu Creangă Caragiale Slavici și costel zăgan Stop joc vine proful Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II


Erezia ca alter ego

Publicat de Costel Zăgan, 19 iulie 2015

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care orntermină de zidit moartea Dacă între noi rnse lăfăieşte absurdul cel de toate zilele Dernce atunci când îngerii au laringită Proştiirnfac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omurnlui Dragostea rămânând un autoportretrnratat în doi Vai când moare un om ŞirnDumnezeu se sinucide puţinrnIndiferenţa pradă a aproapelui nostrurnNe lasă iar rece O ce bere infernalărnCe melancolie spumantărnDoamnernrnCostel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II


Erezia lui Bacovia

Publicat de Costel Zăgan, 4 martie 2015

Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud ningând aud cerul viscolind nu-s singur şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte şi până mâine dimineaţă am să mă zbat precum un peşte Şi nervii iernii-au îngheţat iubito iar la noi în pat (Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ … Continuarea


Poem suspendat

Publicat de Costel Zăgan, 19 februarie 2015

Cititorul iar mă-ntreabă de ce-i poezia slabă eu privindu-l dintr-o carte îi răspund poate-i pe moarte Însă morții nu-i convine și în brațe n-o mai ține și mi-o dă pe dată mie să o scriu iar pe hârtie (Costel Zăgan, CEZEISME 1/2)


Eminescu redivivus

Publicat de Costel Zăgan, 18 ianuarie 2015

Cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca un vis parcă din vis Dumnezeu îl ia de mână Eminescu stă să vină pământul este o floare văzduhul parcă-i lumină cuvântul parcă ne doare Pământul este o floare ca un vis parcă din vis stelele sunt la picioare cerul parcă s-a deschis Eminescu stă să vină ca lumină din lumină (Costel Zăgan, CEZEISME II)


Erezie cu sens giratoriu

Publicat de Costel Zăgan, 15 ianuarie 2015

Nu vă grăbiți Inefabilul este prins în capcana lucrurilor Poetu-l stârnește doar vers cu vers Cu pieptul tatuat cu stele cerul înaintează spre pământ Figurile de stil acoperă cât de cât vir tuale căi de acces spre lumea cealaltă Ultimul poem albatros iminent mă la să cu gura căscată Și totuși a cui e liniș tea ce stă ca un nod în gâtul acestei prăpăstii (Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ … Continuarea


Nimic pentru toată lumea

Publicat de Costel Zăgan, 12 septembrie 2014

  Foamea-i pentru toţi c-a intrat ţara în grevă de la genii până la hoţi încap într-o conservă (Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE)


Sublima comedie

Publicat de Costel Zăgan, 8 septembrie 2014

Ca şi o speranţă dusă domnilor eu râd în rusă câinele râde-n engleză doar aşa de antiteză O raţă râde în cehă mai ceva decât o sfeclă numai lupul în slovacă râde mai rău ca o vacă Şi un cui rănit în freză râde de cheia franceză vai de mama lor de boi fac politică-n butoi Şi o curcă foarte chioară poftim râde la chitară (Costel Zăgan, CEZEISME II)


Poemul ca dorinţă

Publicat de Costel Zăgan, 28 august 2014

Vrei să-mi ţii de urât frumoaso să ieşim diseară-ntr-un poem pentru tine zău steaua mi-am ars-o doar c-o interjecţie te chem Hai diseară-ntr-un poem să te fac hiperbolă c-o sărutare c-un sonet de-amor să te blestem şi din cer buzna să dăm în mare Să te fac hiperbolă c-o sărutare pentru tine zău steaua mi-am ars-o pentr-un amurg de fată mare vrei să-mi ţii de urât frumoaso Să ieşim diseară-ntr-un … Continuarea