Arhiva autorului: Lia Ruse

– În primăvară – Tăceri clădind lumină, răscolitoare clipe Atârnă-n blânde gânduri al viselor extaz, Zile sculptate-n soare, cu verde-n risipe, Se coc încet, încet… pe al timpului răgaz. Se îmbulzesc, în taină, mirări -din dor- descinse, Pe ii de primăvară râd râuri înşirate… Se-ntoarce viaţa dulce prin ramurile-aprinse Cu frăgezimea florilor catifelate… Vântul atinge-azurul, într-un joc, peste amiezi, În jur se simte ochiul lucitor al ispitei, Liniştea, cu sufletul … Continuarea →

Să nu mai cugetăm despre mâhnirea Şi vaga-urmă-a frigului fugit… Pâlpâie, înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul din nou dospeşte Aruncat zilnic din roata de foc, Amorţit, pământul se-nvârteşte Deşi ni se pare că stă pe loc. Se ţes, urcând, arome visătoare Şi larma gâzelor ieşind din pământ. Ca-ntr-un miracol îşi plimbă o floare Fâşia de umbră, atinsă de vânt. Se-ntâmplă ca cerul să se-nvelească … Continuarea →

Aud vântul trecând, ca un plâns de liră, Prin alba lumină sau prin umbră ca năutul, Din spaţii aurind pe loc, tot el se miră Cum poate-aduce primăvara, cu minutul!? Cu graţie adună de pe arsele prundişuri Gheaţa-asudată (pradă grea), tăceri fluide, În echilibru-nvie speranţa-n rămurişuri Cu leac de soare-n iarbă, pe locuri aride. Mi-a aruncat în braţe-o zi de sărbătoare Şi sângele mi-a ţopăit, pe drumuri înapoi Şi-n visul … Continuarea →

Ne căutau luminile în vis Martie înflorise gheţişoare Şi somnul se lăsase, brusc, ucis De-un ochi de zeu rămas în aşteptare. Foşnea un murmur lin spre primăvară Sub pasul alb, al clipelor, neclar Timpul păştea fire de ger, spre seară, C-un gest pios urcând în calendar. Până la zămislirea primăverii Mai era o fulguială şi un vânt, ´Nalta lumină spărsese-n cioburi cerul Să răscolească sevele-n pământ. Bolta cocea-ncet timpul albastru, … Continuarea →

Mi-amintesc că era O zi de sărbătoare Se destrăma lumina În făclii stelare. O melodie stinsă Se sprijinea de noi Dansam cu amintirea Rămasă-n amândoi. Timpul se-oprise-n loc Cu ochii rugători Și-alergau ritmat prin sânge Muguri sunători…

Se umezesc clipele În ritmul sentimentelor La fereastra toamnei Aburită greu Privirea micșorează Imagini întristate În depărtarea crudă Ce crește mereu…

Înserare… Tăcerea bleu Își face loc În lumina rară. Suntem doar noi Și-un abur cald Pe ochii noștri Se-nfășoară… Secunda curge, Mai aprinsă, Pe vremea umbrită De-afară Și-nghenunchează Taina-n noi Deși părem Statui de ceară…

Lâncede funii lungi de umbră Se ȋntind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite, Văzduhul, ȋntr-un fel copilăresc, Se-agată de clipele smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura Câmpul se lasă locuit de-un gol Căci iarna-și arată făptura Printre gratii de … Continuarea →

Cu visele-n paradisul tăcerii Deodată-n văzul zilei am intrat, Mi-ating privirea de marginea zării Și lacrima ȋn vers m-a preschimbat Și simt cum ȋn clipita ce-mi dă viață, De traversez prin miezul ei real, Mă duce-n aurita dimineață. Cât de topită sunt ȋn visu-acesta val ! Ȋncerc senzația acelui timp… O ! Iar se face cald de-a lungul clipelor Umbrele străvezii le-adun din anotimp Și colorez cu dragoste-nceputul lor ; … Continuarea →

ȊNTRE DOUĂ PARALELE Ochii sclipesc ȋn aceeași lumină Surâsul ei ne atinge topindu-ne privirea… Dar, drumurile noastre Sunt grele, Selenare și paralele… INSTANTANEU Totuși… clipa a sosit Ȋnecată ȋn plâns Absurda tăcere, sub aripi Grele, m-a strâns. Polenul luminii vălurea Pe genele ude… Ce tristă vreme mi se da Ȋn liniștile crude ! PRIBEGIE Sunt o neliniște Și m-ascund ȋn culoare, Versuri mă duc grăbite Pe picioare Și-mi aștern pe … Continuarea →