Arhiva autorului: Lia Ruse

Despre Lia Ruse

Lia Ruse s-a născut la 13 mai 1931 în comuna Teiu Judeţul Argeş, ca fiică a lui Nestor Gogoncea şi a Ioanei, ambii cadre didactice. Urmează Şcoala Primară în satul natal, apoi Liceul Mihail şi Sevastiţa Vasilescu Piteşti şi Liceul I. L.Caragiale Bucureşti. Originea socială şi trecutul politic al familiei i-au permis accesul doar la studii postliceale de trei ani, secţia Farmacie. Are preocupări literare chiar din timpul şcolii primare. Abia după decembrie 1989 i se publică prima poezie - “Biserica cu ceas”, la 21 ianuarie 1990, în Argeşul Liber. O mare bucurie îi aduce prezentarea unor poezii la postul de radio Vocea Americii, în mai multe emisiuni, începând cu 18 februarie 1990, de către Elena Velisar şi recitate de Victor Ştrengaru şi Mihai Rosetti. A colaborat intens la Argeşul Liber şi, după înfiinţare, la săptămânalul argeşean de cultură “Săgetătorul” şi la Glasul Dreptăţii, la Piteşti. În luna mai 2004, vine cu soţul ei la Montreal, unde fiul cel mare - Lilion Ruse - se stabilise încă de la începutul anului 1993. Aici publică la Tribuna noastră, Pagini Româneşti, Candela de Montreal, Observatorul din Toronto şi continuă colaborarea, în ţară, pe lângă revistele anterioare, cu revista Singur din Târgovişte, Revista Luceafărul Botoşani, Revista Agata Literara Botoşani, chiar în revista Vorniceneanul din Vorniceni, Peniţa de aur şi altele în care s-a regăsit publicată. Debutează cu “Freamăt de mai în colorit de toamnă” poezii - în anul 1994 -, la editura Basarab din Curtea de Argeş (prezentare Al.Th. Ionescu, director revista Calende, Piteşti). Are până în prezent 15 volume de poezie. Este prezentă în antologii de poezie din ţară şi Canada, în dicţionarul bibliografic: Scriitori, publicişti, folclorişti ai Argeşului (de la Neagoe Basarab până azi). Face parte din primul volum “O Altfel de Istorie a Literaturii Române Contemporane”, realizat de revista Singur din Târgovişte. Publică în reviste de literatură din România si din străinatate.

Poem de iubire

Publicat de Lia Ruse, 7 aprilie 2014

– În primăvară – Tăceri clădind lumină, răscolitoare clipe Atârnă-n blânde gânduri al viselor extaz, Zile sculptate-n soare, cu verde-n risipe, Se coc încet, încet… pe al timpului răgaz. Se îmbulzesc, în taină, mirări -din dor- descinse, Pe ii de primăvară râd râuri înşirate… Se-ntoarce viaţa dulce prin ramurile-aprinse Cu frăgezimea florilor catifelate… Vântul atinge-azurul, într-un joc, peste amiezi, În jur se simte ochiul lucitor al ispitei, Liniştea, cu sufletul … Continuarea


Aprilie

Publicat de Lia Ruse, 1 aprilie 2014

Să nu mai cugetăm despre mâhnirea Şi vaga-urmă-a frigului fugit… Pâlpâie, înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul din nou dospeşte Aruncat zilnic din roata de foc, Amorţit, pământul se-nvârteşte Deşi ni se pare că stă pe loc. Se ţes, urcând, arome visătoare Şi larma gâzelor ieşind din pământ. Ca-ntr-un miracol îşi plimbă o floare Fâşia de umbră, atinsă de vânt. Se-ntâmplă ca cerul să se-nvelească … Continuarea


Arde așteptarea

Publicat de Lia Ruse, 25 martie 2014

Aud vântul trecând, ca un plâns de liră, Prin alba lumină sau prin umbră ca năutul, Din spaţii aurind pe loc, tot el se miră Cum poate-aduce primăvara, cu minutul!? Cu graţie adună de pe arsele prundişuri Gheaţa-asudată (pradă grea), tăceri fluide, În echilibru-nvie speranţa-n rămurişuri Cu leac de soare-n iarbă, pe locuri aride. Mi-a aruncat în braţe-o zi de sărbătoare Şi sângele mi-a ţopăit, pe drumuri înapoi Şi-n visul … Continuarea


Martie (Ne căutau luminile în vis)

Publicat de Lia Ruse, 7 martie 2014

Ne căutau luminile în vis Martie înflorise gheţişoare Şi somnul se lăsase, brusc, ucis De-un ochi de zeu rămas în aşteptare. Foşnea un murmur lin spre primăvară Sub pasul alb, al clipelor, neclar Timpul păştea fire de ger, spre seară, C-un gest pios urcând în calendar. Până la zămislirea primăverii Mai era o fulguială şi un vânt, ´Nalta lumină spărsese-n cioburi cerul Să răscolească sevele-n pământ. Bolta cocea-ncet timpul albastru, … Continuarea


Vibraţie

Publicat de Lia Ruse, 4 martie 2014

Mi-amintesc că era O zi de sărbătoare Se destrăma lumina În făclii stelare. O melodie stinsă Se sprijinea de noi Dansam cu amintirea Rămasă-n amândoi. Timpul se-oprise-n loc Cu ochii rugători Și-alergau ritmat prin sânge Muguri sunători…


Plecările

Publicat de Lia Ruse, 27 februarie 2014

Se umezesc clipele În ritmul sentimentelor La fereastra toamnei Aburită greu Privirea micșorează Imagini întristate În depărtarea crudă Ce crește mereu…


Statui de ceară

Publicat de Lia Ruse, 25 februarie 2014

Înserare… Tăcerea bleu Își face loc În lumina rară. Suntem doar noi Și-un abur cald Pe ochii noștri Se-nfășoară… Secunda curge, Mai aprinsă, Pe vremea umbrită De-afară Și-nghenunchează Taina-n noi Deși părem Statui de ceară…


Preludiu

Publicat de Lia Ruse, 29 noiembrie 2013

Lâncede funii lungi de umbră Se ȋntind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite, Văzduhul, ȋntr-un fel copilăresc, Se-agată de clipele smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura Câmpul se lasă locuit de-un gol Căci iarna-și arată făptura Printre gratii de … Continuarea


Se face cald

Publicat de Lia Ruse, 20 noiembrie 2013

Cu visele-n paradisul tăcerii Deodată-n văzul zilei am intrat, Mi-ating privirea de marginea zării Și lacrima ȋn vers m-a preschimbat Și simt cum ȋn clipita ce-mi dă viață, De traversez prin miezul ei real, Mă duce-n aurita dimineață. Cât de topită sunt ȋn visu-acesta val ! Ȋncerc senzația acelui timp… O ! Iar se face cald de-a lungul clipelor Umbrele străvezii le-adun din anotimp Și colorez cu dragoste-nceputul lor ; … Continuarea


ȊNTRE DOUĂ PARALELE, versuri de Lia Ruse

Publicat de Lia Ruse, 17 noiembrie 2013

ȊNTRE DOUĂ PARALELE Ochii sclipesc ȋn aceeași lumină Surâsul ei ne atinge topindu-ne privirea… Dar, drumurile noastre Sunt grele, Selenare și paralele… INSTANTANEU Totuși… clipa a sosit Ȋnecată ȋn plâns Absurda tăcere, sub aripi Grele, m-a strâns. Polenul luminii vălurea Pe genele ude… Ce tristă vreme mi se da Ȋn liniștile crude ! PRIBEGIE Sunt o neliniște Și m-ascund ȋn culoare, Versuri mă duc grăbite Pe picioare Și-mi aștern pe … Continuarea