J. Piaget corelează adaptarea cu învăţarea şi inteligenţa, care se exprimă prin asimilare şi acomodare. Fenomenul devine deosebit de activ când adolescentul manifestă o motivaţie corespunzătoare pentru învăţare. Sporeşte capacitatea decodificării de cunoştinţe, imagini şi reprezentări. Formele învăţării organizate se menţin, dar şi învăţarea incidentală se amplifică sub presiunea exploziei informaţionale. Memoria de lungă durată se organizează prin acumulări şi stocuri de informaţii, cu ajutorul algoritmilor de de organizare. ceea … Continuarea →

Începând cu barocul, metafora devine ostentativ nemotivată de termenul de intersecţie semică. Modernitatea temperează gustul baroc al alăturării contrariilor, dar adânceşte poetica aruncării de „poduri” peste laturile îndepărtate ale imaginaţiei (acesta este şi rostul poetului, după Odisseas Elitis). Suprarealismul constituie apogeul relaţionării poetice prin metaforă: „Pământul e albastru ca o portocală”. Metafora modernă nu se naşte din necesitatea de a reduce necunoscutul la cunoscut. Ea realizează marele salt de la … Continuarea →