Un mijloc de locomoţie pentru tăcere chemaţi poetul la prefectură să vedem dacă în fagurii de miere n-are cumva lacrimi amare de ură Chemaţi poetul la prefectură să vedem are sau n-are documentul şi dacă e dotat cu gură un căluş îi poate tempera talentul Are sau n-are documentul să vedem în fagurii de miere încape cum scrie firmamentul sau numai tone de tăcere Legaţi-l cobză de-i poet şi-apoi să … Continuarea →

Deşi-i prea devreme sunt un pierde-toamne doar când scriu poeme cred în tine Doamne Sunt un pierde-toamne cu fructe şi buclucuri cică nişte doamne toamna dau în muguri Cu fructe şi buclucuri doar când scriu poeme dau şi eu în muguri deşi-i prea devreme Sunt un pierde-toamne tot mai singuri Doamne (Costel Zăgan, Cezeisme II)

Cine în afara iubirii ar avea destulă delicateţe să poată trezi un copil soarele se rostogoleşte de la o noapte la alta la fel de înflăcărat la fel de jucăuş Doamne cum să atingi epiderma cerească a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame sufletul nu se poate hotărî cele două braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe gemene Laurenţiu şi Denis ridică … Continuarea →

Măi al dracului român Cică a ras iarna da` numai în locurile mai dosnice Ca şi cum obrazul politicii ar fi altceva De pildă dimineaţa cum ai deschis ochii Dai nas în nas cu respectivul organ Mai mare ruşinea Dai să te fereşti la stânga la dreapta El nu şi nu NUMAI PI CENTRU Aşa s-a obişnuit aşa moare zău Şi-atunci vă-ntreb ca prostu` Oare n-ar fi mai bine să … Continuarea →

Copilăria, Doamne, e un viciu şi-a fi tânăr e-un păcat din cerneală, hai, ia-ţi biciul fii, cuvântule, bărbat A fi tânăr nu-i păcat ironia nu-i o crimă azi politichia la palat pe bărbaţii mari i-animă Ignoranţa e o crimă din cerneală îmi iau biciul şi vă mai trântesc o rimă- însăşi viaţa e un viciu Şi-a fi om e un păcat Doamne, vai, de neiertat (Din CEZEISME II)