Autor, Ovidiu Chelaru
20 aprilie 2012
Experţi întru nimic
Ce-şi tânguie pe dric,
O crasă neputinţă
Pe-a naţiei fiinţă.
Iluştrii anonimi
În umbră de lumini,
Pretind că sunt poeţi
Lipsiţi de epoleţi.
Pronia cea miloasă
Le-a dăruit şi-o casă,
Botoşănean amvon
Numit ,,Hyperion”.
Ce împarte cu ştiinţă
După propria-i voinţă,
Sumedenii de verdicte
Anateme şi delicte.
Mai ales în poezie
După site-n agonie,
Unde versul alb şi strâmb
Cântă-n cobză după dâmb.
Cu mesaje de doi lei
Ascultate între ei,
După care stau la rând
Să primească jubilând
Premii şi distincţii
Implorând şi sfinţii,
Pentru non valoare
Încă din născare.
Ca să lege punţi
Când vor fi defuncţi,
Lângă Eminescu
Iorga şi Enescu.
Şi să stea-mpreună
Ca dreaptă cunună,
Întru nemurire
Prin statui cu fire.
Zice-se că-n centrul vechi
Ca şi parii ne perechi,
De-au mimat în poezie
O reală blasfemie.
Ăştia da, veleitari
Meşteri mari şi făurari,
Ce stâlcesc din rădăcină
Limba noastră cea latină.