În ziua de 2 martie 2001, la Librăria Agata din Centrul Istoric al Botoșanilor, a avut loc lansarea volumului de exegeză și critică literară – ”O poetică a sacrului. Spaţiu, timp şi fiinţă la Arghezi, Blaga, Barbu” – autor, Mina Maria Rusu. Volumul a fost prefațat de academicianul Constantin Ciopraga, care a fost prezent la acest eveniment, împreună cu un numeros public, intelectuali ai obștei Botoșanilor.
Acest eveniment a fot remarcat și inserat, ca un fapt cultural de prim rang, în media locală. Am selectat și vă prezentăm un articol din „Viața Botoșanilor” nr.25 din martie 2001, intitulat „Pentru o clipa ni s-a părut că putem scapa de moarte!”, semnat de Traian Apetrei:
Pentru o clipă ni s-a părut că putem scăpa de moarte!
Vineri, 2 martie (anul 2001, n.r.). Editura „Agata” a lansat la Librăria.„Agata” din Botoşani (Centrul Istoric al Botoșanilor, n.r.), două lucrări ale unei aceleeaşi autoare: prof. dr. Mina Măria Rusu. A fost vorba de „O poetică a sacrului – Spaţiu, timp şi fiinţă la Arghezi, Blaga, Barbu” şi „Zece teste la română pentru nota 10″.
Au fost prezente numeroase oficialităţi – d-na deputat Doina Dreţcanu, dl prefect Costică Macaleţi, dl subprefect Constantin Huţu, dl viceprimar Ion llie, dl Corneliu Picealcă, inspector şcolar general, o foarte numeroasă şi selectă asistenţă.
Puncte de atracţie – desigur, cele două lucrări lansate – dar şi prezenta domnului academician Constantin Ciopraga care, mai bine de un ceas, a fermecat, pur şi simplu, prin consideraţiile făcute.
Pentru a vă face măcar în mică măsură părtaşi la bucuria unei întâlniri cu academicianul Constantin Ciopraga, cu voia domniei sale, am selectat fragmente din expozeul audiat fragmente pe care, la rându-ne, le oferim înspre delectare intelectuală:
„Acest subiect este dintre cele mai complicate. Nu se poate vorbi de o poetică a sacrului fără interferenţe, fără trimiteri la filosofie, la antropologia culturală, la istorie, la tot felul de alte discipline conexe. In genere, orice disciplină trebuie văzută la modul relaţional, în funcţie de contactele care propulsează ştiinţa, cunoaşterea mai departe, lată motive de satisfacţie că la Botoşani a putut apărea, în condiţii tipografice excelente, o lucrare de substanţă datorată d-nei prof. dr. Mina Măria Rusu.
Prima dată când am fost tentat să aflu ceva despre Botoşani… eram adolescent. Mi-a căzut atunci în mână un album – poate că mai există pe la vreun muzeu – album conţinând ilustraţii, gravuri în lemn semnate de pictorul Marcel Olinescu. Apărea pe copertă şi numele unui căpitan, Ionescu. Căpitanul era, de bună seamă, finanţatorul, sponsorul. Albumul se numea „Botoşanii care se duc”. Erau acolo imagini care tindeau să dea o monografie plastică a unor clădiri care se duceau, mergeau spre trecut. Intre timp, am mai fost de multe ori la Botoşani. Am intrat în această atmosferă eminesciană şi consider că partea de Nord a Moldovei a oferit culturii româneşti valorile, poate, cele mai importante. Este aici un tărâm fertil, un spaţiu binecuvântat, cu peste 20 de valori universale şi peste 100 de valori de interes naţional. Aceste apariţii ţin de un anumit destin, de o anumită descărcare de valori care s-au acumulat şi care apoi s-au înscris în scara celor mai preţioase personalităţi ale culturii şi ştiinţei.
Despre un botoşănean.Vasile Bogrea, care, din păcate, s-a stins la numai 40 de ani, Nicolae Iorga a scris o tabletă în „Neamul Românesc” în care afirma: „A murit cel mai învăţat dintre români, un om cum nu ştim dacă va mai fi altul”. Am făcut această digresiune pentru a susţine că acest Nord de ţară a dat, asemeni Nordului Europei, „oameni cu minte rece şi inimă caldă” – definiţie ce aparţine lui Alecu Russo.
Am vrut să vă aduc la fondul problemei, la a vedea cum poezia are legături cu sacrul. Lucrarea d-nei prof. dr. Mina Măria Rusu este centrată pe două direcţii. Una – „Creaţia – reflex al conştiinţei tragicului”. Aşa este! Noi, muritorii, opunem efemerului, forţei care ne desface, opunem nu doar voinţa de a trăi, dar şi nostalgia creaţiei. Tindem să ne apropiem de Divinitate. A existat în Apus un .curent de gândire cu mare succes: existenţialismul. Existenţialismul opune absurdului existenţei, înverşunarea de a exista. Tragicului existenţei care ne aminteşte în fiecare clipă că suntem muritori, noi îi opunem creaţia._ Marii creatori sunt fărâme de Divinitate. In ei s-a concentrat câte un pic de Divinitate.
Ultimul capitol al lucrării este intitulat „Poezia – starea de religiozitate a fiinţei profane”. De ce? Pentru că poezia, prin definiţie,înseamnă creaţie. Intre cele două capitole există un conţinut bogat – pagini de înscriere a ideii de sacru în existenţă.
Cartea de faţă porneşte de la un sfârşit – 1989 care este, în acelaşi timp, şi un început. Etapă de prăbuşiri si înălţări -în acest context se sfărâma o lume şi se ridică o alta. Această împrejurare i-a sugerat d-nei Mina Măria Rusu fondul cărţii – fascinaţia sacrului în poezia română interbelică şi, mai exact, la Blaga, Arghezi şi Barbu. Puteau figura între aceştia şi Vasile Voiculescu, un poet eminamente creştin şi Nechifor Crainic, sigur, aceştia fără să fie la înălţimea lui Arghezi, Blaga, Barbu!” Şi, cu un discurs în acelaşi „ton”, academicianul Constantin Ciopraga a ţinut asistenţa subjugată „circulaţiei ideilor”, dovedind, dacă mai era nevoie, că spiritele mari au harul de a se face înţelese, deopotrivă, de specialişti şi nespecialişti. A fost un sincer şi captivant discurs despre salvarea omului prin creaţie. Şi, cine nu se doreşte, fie şi în cele mai secrete visuri, nemuritor?
Despre cea de-a doua lucrare a d-nei prof. dr. Mina Maria Rusu – „Zece teste la română pentru nota 10″ a vorbit de nota… 10, d-na prof. Virginia Guşu!