Autor, Adela
26 februarie 2013
Erai tu cel ce-mi ţinea sufletu-ntre mâini
Îl gâdilai cu dor şi zâmbet
Eram eu un râset toată,eram doar doi străini
Îmi pare şi acum imposibil să-ţi dau drumul
Îţi aparţin cu totul.
Când în întuneric singurătatea mă înghite
Înot în ea,şi amintiri
răsar,înfloresc în faţa-mi.
‘Au parfum de albatros’,îi şoptesc sufletului
Înot tot mai adânc în apele trecutului
Anunţ coralii şi demonii:de astăzi,sunt a lui.
E minunat cum nu mă pot încrede încă în tine,
Cum n-o voi face niciodată
Teama ce sălăsluieşte-n mine,atât de minunată!
Sunt vie în sfârşit,tu eşti chiar lângă mine
Mă avânt în necunoscut şi minciună,
Pentru tine..