Arhiva autorului: Lia Ruse

Zbor de gânduri într-o clipă Cu ecouri de-arabesc Unde neaua e-n risipă În geruri ce înfloresc, Unde umbra poţi s-o clatini Cu o singură aripă Nori de platini, Zbor de gânduri Într-un rai sărbătoresc… Clipim des Pe pârtii lucii Sub dansul de fluturi albi Şi simţim cum saltă fulgii Vremea prinsă-n nemurire… *** Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Dulce, … Continuarea →

Venit, în prea-albul luminii din zăpadă, Cu sufletul legat de sentimente, Şi-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă Pe caldele nelinişti transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară, În inima ascunsă-n poezie, Vibra melodios şi blând ca o vioară, Cânta realitatea-n fantezie… Rostogolea, cu foc, strofele muzicale Deschizând toate porţile iubirii Printre clipe solemne, clipe ideale, Cu o inteligenţă a nemuririi. *** Eşti stea în constelaţia albastră! Ai … Continuarea →

Luminile au înnoptat încet Ţâşnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt, un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub paşi pocnesc pietre-ngheţate Ce pot luci – deşi – sunt ireale. În rugă, smerite frunţi se-nclină… Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumuseţe şi lumină Pe-o rază furată din privirea mea… Vâslesc prin timp şi… suntem împreună, Clipa mă ţine-n braţe-n … Continuarea →

Iarnă, zborul nins coboară o bucurie caldă Din albul nor, deşi… e înţepat în spini de ger… Eşti atât de fermecată prin fulgii de zăpadă Deprinşi să râdă tocmai din cer! Iarnă-nflorita-n tăceri, sculptată-n zăpezi, Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poţi să te pierzi Într-un spaţiu aproape polar, în care poţi s-adormi. Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce … Continuarea →

Flutură miros uscat frunzele derutate Apoi, coboară înfăşurate-n aur toate Lăsând semne umbrelor să fâlfâie albastru, Cerului să împrumute aripi de-alabastru. Roţile macină timpul într-un ceas mai sonor… Raze colorate rubiniu se ivesc în cor Să-şi păstreze conturul în forfota amară. Ca dungile se împarte lumina spre seară! O pală de vânt se pierde prin spaţiul deschis Lipind pete portocalii pe zările de vis. Vremea dospeşte răcoarea între cer şi … Continuarea →

Aluneca timpul spre somnul zidit, Umbrele-adunau ritmica suflare, Între cifre triste ceasul obosit A oprit lumina cu braţe amare… *** Nori se îmbulzesc în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-şi fumegă sclipirea Cu sfială -închisă- într-un crez prea sfânt… Clipele în doliu fulgeră-amintirea Cu rugăciuni strigate-n poticnit cuvânt…

Iată clipa târând umbra schimbătoare Pe podeaua lumii când trece câte-un duh, Când luna se arată alb-cotropitoare Cu arcuri nichelate legate de văzduh. Punctată este noaptea cu bobi de chihlimbar Stropiţi de lumini, proaspăt, aburite, Câtă risipă de întuneric şi cleștar În sunete de aer naiv izbucnite! Prin metalu-nvineţit zori dulce furişaţi Sparg straturile dense şi înaintează, Trimişii nopţi, fără nimb, sunt desfiguraţi -Pe luciul argintiu- şi-n haos emigrează… Spălată-n … Continuarea →

Blândă şi odihnitoare Lumina printr-o sită, Atâta de departe, Mai curge poleită Şi-nchipuiri împarte Dezgolind sentimente Când fluierul zefirului Cu ritmuri dulci şi lente Invită, ca-ntr-un dans, Clipa ce-o prinde-n loc Trecând în zbor, aşa… Sclipind ca semn de foc. Toamna se-arată ca o chitară Și-n nostalgie lasă uimire Spre gândul în care A intrat o amintire. Umbra prinsă-n poeme, Peste vreme, Toamnă vrea s-o cheme. Ca o mică flamă … Continuarea →

Anotimpul foşneşte-n sărbătoare! Spirală de toamnă tandru dansând pe vânt, Râs auriu şi roşu pe frunzare În clipe-ndrăgite miracolul crescând. Ard culorile vremii-mpodobind lumina Prin metafore ce-mbracă totu-n vis Vocalele galbene hohotesc grădina Sclipind spre zări de-argint ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Şi-n frumuseţe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând… *** Se dospesc iluzii în fiecare toamnă, … Continuarea →

Prindeam din zbor vorbe-mbăiate în spuma firii! Cu visuri curgea timpul în copilărie, Tot ce-ntrupa o limbă-nflorea clipa iubirii Şi inima cuminte clipea bucurie… Eternizată-n sânge e dulce limba noastră, Ne-a apărat întruna asemeni unui scut. Ea ne-a ţinut aproape. Şi-atunci în clipa-albastră Tot ea ne-a alinat şi…, uşor, am renăscut! În limba noastră râdem, în limba noastră plângem, În limba noastră trăim bucuroşi iubirea, Ne depărtăm de ţară -dar- … Continuarea →