Arhiva autorului: Cezar C. Viziniuck

Andrei ţinea plicul în mână, neîndrăznind să-l deschidă. Expeditorul, o firmă de avocatură din Timişoara, îi dădea un sentiment de frică. Nu fusese niciodată acolo şi nu cunoştea pe nimeni din acea parte a ţării. “Ce treabă am eu cu avocaţii din Timişoara?” Se plimbă prin camera mică de apartament încercând să facă o legătură între activităţile sale din ultima vreme şi plic, oricât se strădui, nu găsi nimic suspect. … Continuarea →

– Măi Alina, te rog eu, rămâi acasă. Hai să lăsăm totul deoparte şi să ne întoarcem la viaţa noastră de dinainte. Ce te-a apucat tocmai acum să ieşi în oraş? Ţi se poate întâmpla orice, doar vezi câte se întâmplă în ziua de azi! Ochii mici ai bunicii erau umezi şi blânzi. După cum o privea pe tânăra ei nepoată, aveai impresia că se va arunca la picioarele ei … Continuarea →

iar va fi toamnă și ochii cerului vor plânge pe caldarâmul plin cu frunze moarte coșurile caselor iar vor scoate fum și peste tot mireasma lemnului de fag ars va fi respirat noi ne vom plimba sub o singură umbrelă ținându-ne de mână prin parcul Ariniș străjuiți de copacii golași mințile noastre se vor întoarce în timp la hainele ușoare și soarele arzător din vara apusă demult când ne plimbam … Continuarea →

singurătatea nu mă doare niciodată nu m-a durut fiecare dimineață fericită lângă ceașca cu cafea e mireasma sufletului urmăresc turiștii ce pălăvrăgesc în foișorul pensiunii de peste drum nimeni nu mă freacă la icre PC-ul este singura companie la el îmi scriu poeziile roz sau negre mașina de scris second-hand din Germania am aruncat-o într-un colț întorcea capetele trecătorilor am încetat să-mi mai rad barba sunt un pusnic fără canoane … Continuarea →