Arhiva autorului: Cezar C. Viziniuck

Era o dimineaţă frumoasă, iar soarele se revărsa în culori de foc prin geamurile minuscule peste pătura roşie cu care era învelit. Deşi adormise târziu, Lili nu-l părăsise nici în vis. Sări din pat ca ars. Când îşi privi ceasul, constată cu stupoare că era trecut de opt. Cât dormise! De obicei, se trezea la ora cinci dimineaţă şi după ce făcea un duş, se bărbierea, iar până la şapte … Continuarea →

Dar cine era de fapt această Lili, Liliana Tcaciuc? Nimeni din sat nu ştia exact. Unii spuneau că este sora Mariei Jigău, soţia ciobanului Vasile Jigău, Maria fiind de prin partea Iaşilor, alţii că e doar un copil luat de suflet, iar unii au ajuns până într-acolo cu speculaţiile spunând despre Lili că ar fi fata lui Vasile de la o altă femeie. Ceea ce ştiau ei sigur era că … Continuarea →

Când ajunsese la familia Poponea, Maricica îl primi în ușa bucătăriei de vară, de unde se răspândea un puternic miros de mâncare. Îl conduse în „casa mare”, cum îi spunea ea casei de curat. Într-o cameră în care numai popa mai intra de Crăciun și Bobotează, totul era străin; rece; nefamiliar nici chiar pentru proprietari. Camera era mobilată abundent, fără gust. Un pat cu studio în partea dreaptă; în fund, … Continuarea →

Venise în România la insistențele părinților lui pentru a face cunoștință cu locurile în care se născuse și trăise aproape un an, când, o soră de-a bunicului său, tatăl tatălui său, murise în Australia. Aceasta plecase imediat după război și nu se mai întorsese în țară. Soțul ei, un polonez, fost ofițer SS, se ascundea de consecințele războiului și, cu numele schimbat, se stabiliseră în statul australian Queensland rupând orice … Continuarea →

Se coborî din mașina de teren închiriată. Trase adânc aer în piept și privi portița din lemn vopsită în crem. Soarele primăvăratec îi mângâia cu razele sale călduțe creștetul. Ultima oară când văzuse această portiță era verde, un verde deschis ca iarba fragedă și i se păru acum că nici nu mai era aceeași, ci alta făcută după chipul și asemănarea celeilalte. „Asta e!” își spuse. „Ce mai contează poarta … Continuarea →