Poema sin vergüenza
ochii nu mai sunt ochi dacă n-au privit picioarele desfăcute ale unei femei bărbatul nu e poet dacă nu a atins cu-n singur vers sfârcul unui sân *** Ioana era mai tot timpul înconjurată de muşcate roşii în fereastră gândea…
ochii nu mai sunt ochi dacă n-au privit picioarele desfăcute ale unei femei bărbatul nu e poet dacă nu a atins cu-n singur vers sfârcul unui sân *** Ioana era mai tot timpul înconjurată de muşcate roşii în fereastră gândea…
Vrei să-mi ţii de urât frumoaso să ieşim diseară-ntr-un poem pentru tine zău steaua mi-am ars-o doar c-o interjecţie te chem Hai diseară-ntr-un poem să te fac hiperbolă c-o sărutare c-un sonet de-amor să te blestem şi din cer buzna…
Iubesc culorile oricare ar fi ele, le am în inimă pe toate. Odată eram îndrăgostit de roşu. Cu părul roşu, cu buzele roşii, cu pistrui roşii. Am încercat să-i număr odată, dar mi-ai zis să mă opresc, că se gâdilă.…
Desculţ stau cu picioarele în iarba de şopârle şi-ascult privighetori din mii de puncte cardinale; un intermezzo-ascult: ,,cascada apelor din gârle”; eterul mă-mpresoară cu zvoniri universale. Mă doare feeria acestei dimineţi de vară; de două suliţe acum, Ra se caţără-n…
Tăcerea coboară în stropi de gheață Peste pardoseala trupului ospitalier, La fel ca-n fiecare dimineață În scâncet de vânt pasager. Îi simt prezența în fiecare ungher, Rostogolindu-se în versuri frânte Precum un greiere stingher Ce-n bocet viaţa o să-și cânte.…
Timpul îşi ascute coasa de condeiul poetului De câte ori scrie i-aude fâşâitul ameninţător Icoane înmuguresc prin copaci Primăvara lucrurile îngenunchează O fi muzica sferelor de vină Paşii frumuseţii se aud nu se văd De nopţi albe mi-s pline…
Prindeam din zbor vorbe-mbăiate în spuma firii! Cu visuri curgea timpul în copilărie, Tot ce-ntrupa o limbă-nflorea clipa iubirii Şi inima cuminte clipea bucurie… Eternizată-n sânge e dulce limba noastră, Ne-a apărat întruna asemeni unui scut. Ea ne-a ţinut aproape.…
Gândul luminează peste pragul verii (Rar se aşază-n golul din timpul uitat), Fructe răcoroase, umbre limpezite, Sunetul din merii risipiţi în August Pe-un fior de frunze uşor legănat… Polei pastelat din văzduh coboară, Cade în livada cu surâs de aur.…
Un strigăt, răscopt de amarnică așteptare, Se prăvălește zgomotos peste necuprinderi În rostogoliri de haotică desfătare Bocindu-și tărăgănat amintirile zilei de ieri. Se poticnește la colțurile străzilor neșlefuite Precum un călător ce a uitat itinerariul, Se fâstâcește, uitat prin lumi…
Gagamiţă se întoarce într-o joi puicușorule trezeşte-te c-am ajuns în rai deşi e vai de noi nu-i bai (Costel Zăgan, NENEA IANCU REDIVIVUS)