de Vasile Popovici
14 martie 2013
Apropiata Altair*
îşi lasă strălucirea-n curgere
pe un fuior de raze,
pornită de atâţia ani-lumină,
s-ajungă în exilul meu,
de pe acest pământ
cât firul de nisip şi efemer
în univers.
Rătăcitor
în Marea Risipire
– cum toate rătăcesc –
pe căi luminice
printre tenebre, nebuloase, galaxii.
Şi-mi vindecă-ntunericul
cu strălucirea care curge
pe un fuior de raze
în nopţile târzii.