de I.Dârzu
2 martie 2013
Zălog la poartă
închisă
cu soartă
încinsă
cu inima frântă
de durere
m-ai lăsat
în durere
să cânt
și
mi-ai poruncit
taci și muncește
pământul nemuncit
să-l tragi
cu mintea în aratură
să bagi
mirabilă sămânță
și
mi-ai poruncit
taci și plivește
grâul de neghină
și
mi-ai poruncit
cu moara din suflet
și a inimii sită
albă făină în saci
să aduni
și
mi-ai poruncit
pentru Apollo hrană
să faci
corola de minuni…
n-o strivi!