Sari la conținut
Editura Agata, prima pagină

Ana-Maria Dudău

Modern-modernist în discursul liric francez

Ana-Maria Dudău

Reperul iniţial al modernismului literar- volumul „Florile răului” de Charles Baudelaire anunţă o nouă sensibilitate şi impune printre altele estetica urâtului. La Baudelaire conceptul de modernitate mai are o altă latură, e disonant, transformând totodată negativul în sursă de fascinaţie.…

Modernismul – experienţă şi experiment

Ana-Maria Dudău

În sens larg, modernismul reprezintă un curent (o tendinţă) în arta şi literatura secolului al XX-lea, caracterizată prin negarea tradiţiei şi prin impunerea unor noi principii de creaţie. În felul acesta, modernismul include curentele artistice inovatoare, precum: simbolismul, expresionismul, dadaismul…

Ipostaze ale kitschului în discursul caragialesc

Ana-Maria Dudău

În piesele lui Caragiale, se pot distinge o varietate de forme ale kitschului, refuzul autenticităţii şi al valorii, primatul aparenţei asupra esenţei, inadecvarea şi mediocritatea, un kitsh la nivelul comportamentului, etc. Manifestarea kitschului „se asociază în special cu triumful clasei…

Limba de lemn ca ilustrare a intertextualităţii în romanul postmodern

Ana-Maria Dudău

Tatiana Slama-Cazacu stabileşte interrelaţionarea limbaj-manipulare, aspect major în literatura sub comunism sau în literatura postcomunistă ce parodiază clişeele lingvistice utilizate pentru recompunerea „tabloului dictaturii”. În Stratageme comunicaţionale şi manipularea sunt relevate multe asemenea aspecte. Autoarea traduce şi adaptează termenii în…

Limbajul adolescentin

Ana-Maria Dudău

J. Piaget corelează adaptarea cu învăţarea şi inteligenţa, care se exprimă prin asimilare şi acomodare. Fenomenul devine deosebit de activ când adolescentul manifestă o motivaţie corespunzătoare pentru învăţare. Sporeşte capacitatea decodificării de cunoştinţe, imagini şi reprezentări. Formele învăţării organizate se…

Metafora – între inerţia tradiţiei şi modernitate

Ana-Maria Dudău

Începând cu barocul, metafora devine ostentativ nemotivată de termenul de intersecţie semică. Modernitatea temperează gustul baroc al alăturării contrariilor, dar adânceşte poetica aruncării de „poduri” peste laturile îndepărtate ale imaginaţiei (acesta este şi rostul poetului, după Odisseas Elitis). Suprarealismul constituie…

Armonie în poezia istorică

Ana-Maria Dudău

Eminescu scria într-unui din manuscrisele sale: „cel ce cântă se dezmiardă şi pe el şi pe ceilalţi\”, gândind mai sus decât la agrementul, la plăcerea estetică imediată: urmărea efectul legilor muzicii, al legilor orfice, de a concilia contrariile . În…

Atitudinea satirică eminesciană

Ana-Maria Dudău

În evocarea istoriei atitudinea poetică a lui Eminescu apare sub două aspecte: unul elegiac şi altul satiric . Viziunea elegiacă e predominantă în acele creaţii în care panorama civilizaţiei creează un sentiment al zădărniciei, determinat de ideea că nimic nu…

Locuţiuni şi expresii olteneşti

Ana-Maria Dudău

Unul din primele motive ce îi determină pe vorbitori să tatoneze posibilităţile (materiale, gramaticale, semantice etc.) ale limbii în vederea creării de locuţiuni constă în absenţa denumirilor pentru noile noţiuni ce apar paralel cu evoluţia continuă a vieţii sociale, tehnice,…