Povestea noastră nici n-a fost poveste şi-am fi putut să îndreptăm greşala păcatului până la capăt dus – c-aşa ne-a fost să fie învoiala – Nu ştiu ce a pricinuit, c-atât de apostată şi vrăjmaşă, în marea-ţi risipire te-ai grăbit, neapucând măcar să îţi închei toţi bumbii la cămaşă. Atât te rog când eu voi fi sub cruce: aruncă-mi nuferi albi pe ţărna-mbătrânită; îmi voi păstra credinţa-n veşnicie, c-ai fost … Continuarea →

Se cârduiesc în zi cocorii a plecare, cu eleganţă-n zbor a bun rămas; câţi dintre ei nu îşi vor mai găsi popas decât pe valul zbuciumat de mare?! Când au venit, în primăvară timpurie – entuziaşti, copiii: „au sosit cocorii!” – se desluşeşte-albastru-n faptul aurorii pe care vor pleca în toamna netârzie. În zborul de cocor sunt ciclurile lumii, mereu aceeaşi ireversibilitate, iar emergenţa în transcendentalitate, e restitutio integrum în … Continuarea →

Sărmani poeţi, voi demoni sacri, ce v-aţi deprins cu poezia, ne amăgiţi că voi sînteţi acei ce lumea o preschimbă cu versul vost’ în alchimia, dar cum se face, au nu ştiţi că nici de foame, nici de sete, nu ţine poezia?! Şi nu ştiu ce motiv mă-ndeamnă să vă ascult minciunile edulcorate şi poate nu ştiţi ce înseamnă o rimă ori un coriamb, ori un dactil, un vers în … Continuarea →

A adormit pe plajă marea şi a plâns cu capul pe meduze verzi şi cochilii de melci; din nestingher şi nepătruns abis a strâns pentru ghicit ţigăncilor din şatră scoici. Pun scoica la ureche şi ascult cum cântă, râde şi jeleşte marea şi cum suave glasuri de sirene de demult le trimitea matrozilor pierduţi chemarea. Trecând pe lângă şatra aşezată în prislop, îşi devoalează sânii şi-şi scoate ghiocul, nu-i fie … Continuarea →