Arhiva autorului: Cezar C. Viziniuck

Atunci când eşti îndrăgostit uiţi de toate, de timp, de cei din jur, chiar şi de tine. Iubirea se aseamănă cu priveliştea aceea pe care, urcat într-un copac, o vezi, iar aunci când cei de jos te imploră să cobori pentru a nu cădea, tu strigi cât te ţine pieptul: „Lăsaţi-mă! Lăsaţi-mă! Eu stau aici să văd lumea!”. Seamănă cu priveliştea largă, înaltă a lumii privită din capătul scării. Modul … Continuarea →

Zilele au trecut şi, odată cu trecerea lor, dragostea celor doi a crescut, s-a întărit, a căpătat contur. Nu pot spune că în tot acest timp cei doi nu au avut probleme. Alexandra încercase să le pună beţe în rote, iar Maria, văzând că se înşelase în privinţa celor doi, o tot pistona pe Lili să-i spună acestuia despre boala de care suferea. Lili nu era încă pregătită să facă … Continuarea →

Aceste imagini ale trecutului îl năpădiră şi mai mult atunci când deschise uşa şi intră în casa pe care o părăsise cu peste douăzeci de ani în urmă, cu inima strânsă, frântă, ruptă în bucăţi, zdrobită. Privea în jurul lui în tăcere, iar tăcerea parcă îi amplifica apăsarea. Totul i se derula ca un film menit să te sece de orice vlagă. Creanga aceea de brad, lăsată a jale în … Continuarea →

Telefonul suna enervant. Îl auzea ca prin vis, dar capul nu voia să răspundă la eforturile sale. Ridică capul, iar în secunda următoare îl scăpă la locul lui pe pernă. Simţea ca şi cum un par îl lovise în creştet. După o săptămână în care colindase toate cârciumile şi barurile de noapte, nu îi era deloc uşor să de ridice din pat. Telefonul nu încetă să sune şi, după insistenţa … Continuarea →

Lili se întoarse din drum și îi făcu cu mâna. El îi răspunse printr-un zâmbet prelungit, în fumul de țigară. Amurgul se revărsă taciturn și, odată cu eclipsare soarelui de către vârfurile brazilor, tulpinile lor o eclipsară pe Lili, ce coborî cu pași repezi înspre poartă. Rămas singur, nu mai regăsi din vechea intimitate cu el însuși decât fum, fum de țigară. O iubea? Să scrie ceva nu avea niciun … Continuarea →

În jurul orei 10, a doua zi dimineaţă, Maricica împreună cu Dumitru bătură la uşa lui Lucian, care, aplecat asupra unui morman de hârtii, încerca să scrie – spun încerca deoarece până atunci, în decurs de aproape o oră, nu reuşise să scrie decât „Capitolul 1”. – Intră, spuse el ridicându-se de la masă, crezând că e Lili. Mai întâi intră Maricica, apoi Mitică ocupând tot spaţiul uşii cu statura … Continuarea →

– Maria, pot să merg în serara asta la un film în Humor? Întrebarea veni de la Lili cu teama unui refuz din partea Mariei, astfel să fie nevoită să se certe pentru a putea pleca cu Lucian la film, dar, spre surprinderea ei, Maria nu avusese nimic de obiectat. Nici măcar nu o întrebă cu cine merge. – Trebuie să mai ieşi şi tu din casă, Lili. Prea pari … Continuarea →