Arhiva autorului: Ştefan Serşeniuc

Despre Ştefan Serşeniuc

Curriculum vitae* Ştefan este născut în 1966 în ultima zi din zodia Leului, deci deja cu porniri feciorelnice, în Suceava. Odată cu rebotezarea regiunilor în judeţe ia calea pribegiei, semn ce-l va dura toată viaţa şi se stabileşte cu părinţii la Botoşani. Frumos oraş. La Şcoala 11, renumită pentru premiile de la Olimpiade şi alte întreceri hărniceşti, reuşeşte cu chiu cu vai să ia o menţiune gradul trei într-un an în care doi dintre cei mai buni ca el se absentează. Ştefan face parte din ultima generaţie care nu dă treapta întâi, astfel încât este acceptat cu brio la Laurian, liceu vechi şi cu tradiţie. Aici, devenit utecist pe motiv de vârstă şi reuşeşte să nu aibă prea multe probleme de învăţătură. Unica corijenta, pe motive de neseriozitate, o are la limba română. Acest lucru îl va marca toată viaţa. Neseriozitatea! Imatura înclinaţie către mecanică, ştia să folosească şurubelniţa, cheia franceză şi alte unelte de profil, o determina pe mama să îl împinge către Facultatea de Mecanică, Iaşi. Aici i se dezvoltă multe calităţi nefolositoare. Băutura, fetiţele, chiulul de la şcoală şi mâncatul gratis la cantină. Singurul lucru util pentru Ştefan, în această perioadă, a fost că s-a însurat din dragoste şi lucru curios, nevasta lui îl mai suporta şi astăzi. Profitând de balamucul revoluţionar, Ştefan, entuziasmat, se lăsă de studii şi începe să încerce să facă bani. Taximetrist, tâmplar, barman, reprezentant de vânzări sunt câteva din meseriile la care rând pe rând a renunţat. În Italia a intrat clandestin exact când America pierdea pe rând cele două turnuri gemene. În treisprezece ani cât a durat şederea sa, Ştefan a făcut mulţi prieteni şi tot atâtea meserii. Îngrijitor de bătrâne, şofer, macaragiu, magazioner. Îndrăgostindu-se de cea mai frumoasă ţară din lume, amicul nostru se capătă cu o cetăţenie cu care se mândreşte mult. Mult. Dar cum criza bântuie prin toată Europa, Ştefan speriat părăseşte continentul, atras de miracolul Canadei. Miracolul a durat trei zile, respectându-şi definiţia de miracol. Nu închei fără să vă spun de activitatea sa de prozator. Scurt. Prozator scurt. A scris în jur de 50 de poveşti, mai toate optimiste şi zâmbitoare. Unele tratează prostia, altele sexul şi altele pe amândouă la un loc. Altele nu. Un lucru îmi pare interesant la ele, la texte, personajele îmi par cunoscute, toate... O fi pentru că sunt obişnuite, comune, nu au nimic extra. Lectura plăcută! Ştefan Serşeniuc *erată. Între timp a scris si câteva poezii. Nu multe.

N-am timp

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 3 februarie 2014

Cum câstigi timp? Ca să câştig cât mai mult timp, beau multe cafele. La cinema, cât timp văd filmul, mă sărut cu vecinii de scaun şi aşa rezolv problema cu idilele. Deh, toţi am avut câte una. Mă grăbesc, sunt în mişcare continuă, stau atent, cu ochii pe clepsidră să văd ce oră e. Sunt trist şi vesel în acelaşi timp, e mai economic, se risipeşte mai puţin. Intru în … Continuarea


Sara

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 18 noiembrie 2013

Ia sî vad, aşa, şî călcâili !? Ceal’lalt, al doilea, cini era cu tini măi, ca nu-mi mai aduc aminti? A, ia uiti cum s-o nimerit in sara asta, o fatî c-un băiet, o fatâ c-un băiet, aşa, ca la gioc. Am zîs eu cî fetili-s mai cuminţi dicât băieţî, uiti’s mai curati. Hai, zvârli apa că-i murdară. Fanică, tu, la urmă, că tre’ sî torni apa, uncropu’, că eşti … Continuarea


Jocul cuvintelor

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 11 noiembrie 2013

Povestea noastră este adevărată de data aceasta. S-a întâmplat undeva prin Canada, nu spun unde şi nici când, iar numele personajelor bineînţeles că le-am schimbat, aşa că povestea un pic este adevărată, iar restul este închipuire. Deci mai pe scurt, o parte ireal şi o parte imaginar, căci nu puteam să copiez povestea de undeva şi să o vând ca fiind a mea. Acum, ce-i imaginar şi ce-i ireal o … Continuarea


Poetul vesel

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 9 noiembrie 2013

Cu hârtia în faţa ochilor, cu două creioane bine ascuţite, Ovidio se chinuia să scrie o poezie. Un creion albastru, pentru idei şi altul roşu pentru idei bune. Avea în dreapta lui dicţionarul de rime, un cărţoi enorm, unde aşteptau să fie folosite mai toate rimele posibile şi imposibile, mai toate rimele deja rimate în vreo poezie sau cele ce aşteptau fremătătoare să rimeze între ele, într-una nouă. Rime trecute … Continuarea


Domnul Francesco Sisi

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 3 noiembrie 2013

Domnul Sisi Francesco lucra de la 18 ani la Regionala Căilor ferate. Acum avea 68 de ani, socotiți și voi și o să vă dea 50 de ani. 50 de ani bătuți pe muchie. Lucra de luni pînă luni, duminică și sâmbătă incluse. Şapte zile din șapte. La început i-au zis că locul de muncă e ăsta, vrei nu vrei, așa se lucrează. Dacă ar fi trebuit să angajeze o … Continuarea


Omul cu o mie de vieți

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 30 octombrie 2013

A început de când a mers la şcoala. Şi nu s-a mai oprit. În fiecare seară se decorporaliza şi se reîncarna în diverse persoane. I-au zis că nu e normal, au încercat să-i dea ceva tratamente, pastile, picături. Nimic. Deochiuri. Nimic. Seara dispărea, dar nu fizic, ci aşa cu mintea, nu mai era el. Câteodată dacă-l întrebai ceva, poate că-ţi şi răspundea. Dar de cele mai multe ori nu te … Continuarea


Dimineaţa

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 23 octombrie 2013

Ai făcut ochi? Treci şî ti spală pi faţă, treci şi spală ochii, nu vezi că eşti plin di puchi. Aşa, dă bine, freacă bine c-o mai rămas negreală di ieri, ţî s-o lichit tăt colbu’ di pi drum. Hai, că-ţi mai torn o cană, că una văd că nu ţî-i distul, da’ dă-te mai încolo, că faci şuiuc, aici, pi carare. Pi dinţi? Ci, dacă n-ai periuţa, cu degitu’ … Continuarea


Povestea domnului Narris, strâns legată de cea a orașului Narris

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 22 octombrie 2013

Tot ce citiți aici este aproximativ adevărat. Nu se poate pretinde ca după 100 de ani cineva să-și aducă aminte cu exactitate cum s-au întâmplat lucrurile. Dar să o luăm ca o povestire, ca o ficțiune și nu ca o reconstituire a faptelor, cu toate că asta facem. Narris, familia Narris, Jan – eroul povestirii noastre – și tatăl său, au venit în Canada pe la 1850. Au plecat în … Continuarea


Autobiografie

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 19 octombrie 2013

Acuma, că-s de patruzeci şi mai mult de cinci ani, mi-am dat seama că, de mic, am plecat în viaţă fără viitor. Şi am să vă spun cum a fost şi cum am făcut rost de unul şi eu, ca mai toată lumea. La şcoală, profesorii îmi ziceau că-s o coadă de câine înscăietă. La început nu prea am priceput ce-i cu coada şi cu câinele, dar odată pricepută zicala, … Continuarea


Lenea ca stare naturală

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 16 octombrie 2013

Lenea ca stare naturală. Orice obiect tinde, datorită forţei de gravitaţie, să-şi găsească punctul de echilibru, de repaos. Dacă pui o bilă pe o ridicătură, o ia la vale şi nu se opreşte decât în punctul cel mai de jos. Dar odată ajunsă aici, se linişteşte. Calul trage la căruţa numai dacă-l înhami şi-i dai cu biciul, eu n-am văzut nici un cal să-şi pună singur zăbala şi tot harnaşamentul, … Continuarea