Arhiva autorului: Ştefan Serşeniuc

  Mm-mm! …Ce-i? Nimic, mă gândeam. A. Mm-mm! Hai, zi. Da` tu crezi că-s frumoasă? Bineînţeles. Da` cât de frumoasă? Cea mai frumoasă. Mai frumoasă decât aia? Care aia? Aia, urâtă aia, cu fusta roşie. Ei, da… decât aia, da! Da` decât ailaltă? Care ailaltă? Aia de lângă aia urâtă cu fusta roşie, aia, un pic mai frumoasă… Şi decât aia… Da` spune-mi cât, cam cât sunt de frumoasă? Eşti … Continuarea →

Dacă visele neîmplinite, frustrările din tinereţe, te urmăresc toată viaţa, atunci Neanelu n-a fost un om prea fericit. Oricum lucrurile s-au întâmplat demult şi nu mai avem ce face… N-am să vă plictisesc cu toată viaţa lui, cu toate că n-a fost prea lină, ci numai cu două evenimente, unul de la paisprezece ani şi unul înainte de a muri… Toţi din sat de la el, şi când spun toţi … Continuarea →

Mirciulică era îndrăgostit de Alexandrina. Amândoi erau în clasa a douăsprezecea de liceu. Amândoi în aceeaşi clasă, de un an şi ceva numai – el se transferase cu ai săi, de undeva din nord. Când el a văzut-o pe ea, a fost destul. S-a înamorat. Aşa, lulea. Sensul îndrăgostirii lulea îmi este neclar, îl folosesc toţi, dar nu cred că vreunul ştie ce-i cu luleaua asta şi de ce este … Continuarea →

Eu sunt cel ce ar fi putut fi norocul tău. Eu sunt alegerea pe care nu ai făcut-o. Şi acum am devenit ghinionul tău. Din noroc ţi-am devenit ghinion. Ocaziile trebuie să le simţi, trebuie să le culegi când îţi ies în faţă. Tu ai ales calea asta. L-ai ales pe el şi el te-a adus aici, unde eşti. Nu plânge. Nu-mi spune că nu ai avut noroc în viaţă. … Continuarea →

1. Primul act Buddy, un metru nouăzeci, o sută de chile, păr roşu, barbă roşie, voinic, unghiile un pic negre, fumează ţigări cu aromă de vişine, blugi, bocanci, tricou vechi. Buddy freacă mândru cu o perie, muiată cu abundenţă în untură de bursuc, bocancii lui imortali. Stă la umbră, pe ceardacul din faţa casei, pe un scăunel un pic prea mic pentru fundul lui lătăreţ. Lângă el, un alt scaun … Continuarea →

Aşadar, unde se întâlneşte cererea cu oferta ajungem la preţ. La preţul corect. Dar eu nu pot să măresc preţul, chiar dacă cererea este în creştere, nu mult, tendinţa este pozitivă, dar şi oferta creşte, sunt mereu fetele astea tinere, care şi ele, ca şi mine, nu ştiu să facă altceva… Câte una a studiat, ca şi mine, dar, cu criza asta, nu-i nici un loc de muncă, nu-i nimic … Continuarea →

Ea decise să fie tristă. El nu-şi dădu seama de la început… or fi chestii femeieşti, ce să zic, nu mă pricep. Ea tocmai terminase de citit „Cartea tristeţii eterne”, ultima parte din trilogia cu acelaşi nume de vestitul scriitor cazac, Borat. Se ştie că scriitorul era mult apreciat în lume, tradus în toate limbile scrise. Cărţile lui au impresionat multe inimi şi în special cele feminine, media de vârstă, … Continuarea →

– Îmi pare că te cunosc de undeva. – Eu ştiu? – Eu nu uit nimic, nu ştiu de ce, dar îmi aduc aminte totul. Perfect! – Am fost învăţător la P.A., poate de acolo mă ştii. – La P.A.? Nu cred, n-am fost niciodată acolo, eu m-am născut la Saskatoon şi nu prea am umblat, nu prea-mi place să călătoresc. Totuşi, ştii, eu de când am ieşit la pensie … Continuarea →

Medaliile sunt importante pentru importanţa pe care le-o dăm noi. Nu poţi să spui că un cerc sau o cruce cu o fundiţă roşie şi cu scrisul ”gloria eternă”, sau mai ştiu eu ce chestii de înfumurat purtătorul, are vreo valoare în ea însăşi. Costa mai mult o broşă de la vreo firmă fancy italiană decât o medalie virtuoasă. Cruci legate de gât, cu cap de mort şi din oţel … Continuarea →