Arhiva autorului: Ştefan Serşeniuc

Despre Ştefan Serşeniuc

Curriculum vitae* Ştefan este născut în 1966 în ultima zi din zodia Leului, deci deja cu porniri feciorelnice, în Suceava. Odată cu rebotezarea regiunilor în judeţe ia calea pribegiei, semn ce-l va dura toată viaţa şi se stabileşte cu părinţii la Botoşani. Frumos oraş. La Şcoala 11, renumită pentru premiile de la Olimpiade şi alte întreceri hărniceşti, reuşeşte cu chiu cu vai să ia o menţiune gradul trei într-un an în care doi dintre cei mai buni ca el se absentează. Ştefan face parte din ultima generaţie care nu dă treapta întâi, astfel încât este acceptat cu brio la Laurian, liceu vechi şi cu tradiţie. Aici, devenit utecist pe motiv de vârstă şi reuşeşte să nu aibă prea multe probleme de învăţătură. Unica corijenta, pe motive de neseriozitate, o are la limba română. Acest lucru îl va marca toată viaţa. Neseriozitatea! Imatura înclinaţie către mecanică, ştia să folosească şurubelniţa, cheia franceză şi alte unelte de profil, o determina pe mama să îl împinge către Facultatea de Mecanică, Iaşi. Aici i se dezvoltă multe calităţi nefolositoare. Băutura, fetiţele, chiulul de la şcoală şi mâncatul gratis la cantină. Singurul lucru util pentru Ştefan, în această perioadă, a fost că s-a însurat din dragoste şi lucru curios, nevasta lui îl mai suporta şi astăzi. Profitând de balamucul revoluţionar, Ştefan, entuziasmat, se lăsă de studii şi începe să încerce să facă bani. Taximetrist, tâmplar, barman, reprezentant de vânzări sunt câteva din meseriile la care rând pe rând a renunţat. În Italia a intrat clandestin exact când America pierdea pe rând cele două turnuri gemene. În treisprezece ani cât a durat şederea sa, Ştefan a făcut mulţi prieteni şi tot atâtea meserii. Îngrijitor de bătrâne, şofer, macaragiu, magazioner. Îndrăgostindu-se de cea mai frumoasă ţară din lume, amicul nostru se capătă cu o cetăţenie cu care se mândreşte mult. Mult. Dar cum criza bântuie prin toată Europa, Ştefan speriat părăseşte continentul, atras de miracolul Canadei. Miracolul a durat trei zile, respectându-şi definiţia de miracol. Nu închei fără să vă spun de activitatea sa de prozator. Scurt. Prozator scurt. A scris în jur de 50 de poveşti, mai toate optimiste şi zâmbitoare. Unele tratează prostia, altele sexul şi altele pe amândouă la un loc. Altele nu. Un lucru îmi pare interesant la ele, la texte, personajele îmi par cunoscute, toate... O fi pentru că sunt obişnuite, comune, nu au nimic extra. Lectura plăcută! Ştefan Serşeniuc *erată. Între timp a scris si câteva poezii. Nu multe.

Pasul fals

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 8 februarie 2015

„Are şi sezonul de vârf avantajul său. În afară de plajă, de soare şi toate celelalte, întâlneşti şi lume nouă, nu mereu aceleaşi feţe…” gândi Aurelia, Rely, pentru amici. Să fi avut treizeci? Să nu fi avut treizeci? Asta nu avem de unde să ştim, cert este că era frumoasă, atractivă şi de ce nu, cum i-a spus un fost iubit, avea călcătura sexy. La început nu a ştiut Rely … Continuarea


Afecţiunea

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 29 decembrie 2014

M-a luat şi pe mine, mi-a dat-o ea, e clar. Poate am avut-o eu primul, ori ne-a luat pe amândoi deodată? N-are importanţă! E ca o gripă, numai că nu ai febră, transpiraţie şi roşu în gât. În rest, e la fel. A, ar fi o diferenţă! E adevărat, e contagioasă la infinit, dar se ia numai din doi în doi, în perechi. Leac n-are, dar nici nimeni nu-l caută. … Continuarea


Năsâp *

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 20 noiembrie 2014

Haidi uăi cî m-aşteaptî şăfu’, mişc’ti mai răpidi cu escavatoru ceala, ci parcî n-ai mâncat di diminiaţî. Încarci sau ti faci? Hai!… Cum uăi di cari năsâp? Cum di cari? …Năsâp! Di ci, di câti feluri ai? Nu uăi, nu ma fă sî telefonez lu şăfu’, cî-i nervos, deja mi-o tras o feşteleală di diminiaţî… s-o fi certat iar cu aceia a lui, cu putana*1 ceia a lui… Uăi, răli-s … Continuarea


Păcătosul

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 4 noiembrie 2014

Sunt un păcătos. Nu prea-mi reuşesc rugăciunile. Ori n-am intonaţie de popă, ori nu le ţin minte, se ştie, trebuie ştiute pe dinafară. Aşa că ascult Bach şi Vivaldi. Cu ardoare. Cele scrise pentru El. Şi mă strecor şi eu printre note, poate m-aude. Oricum, am făcut o listă cu toţi cei ce i-au cântat osanale şi cei ce i-au pictat aşa frumos chipul, sculptorii incluşi. O iau cu mine … Continuarea


Motorul economiei

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 1 noiembrie 2014

Suma invidiilor dintr-o arie geografică dă puterea economică a suprafeţei în cauză. Singurul lucru care produce bogăţia este invidia. Văd şi vreau şi eu. Nu mergea bine maşina veche, telefonul cu butoane bulbucate? Ba da, dar taciscrinul atrage atenţia mai mult şi încă nu-l au toţi, ceea ce mă face, nu pentru mult timp, unic. Vecinul încă mai are carburator, în schimb eu am ceva electronic, ceva ce costa dublu … Continuarea


Neplânsul

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 6 octombrie 2014

Sunt trist că-s nenorocos. Jalea mă cuprinde de subsiori, mă duce la braţ prin târg şi mă dă de exemplu ca incomparabil. Plâng cu lacrimi adevărate dar ori e cald afară şi se evaporă, ori am obrazul de sugativă… Nimeni nu mă vede şi nu mă crede. Să-ncerc să plâng cu lacrimi colorate poate atrag atenţia? Lila, roşu, verde-crocodil-deschis? Şi mi-e o ciudă că în loc să mă plângă de … Continuarea


Mămăliga

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 22 septembrie 2014

Mămăliga îmbunătăţită… „– Ei, nu ştiu măi băieți, da’ parcî nu mai ari nici un gust măliguţa asta. Când eraţ’ voi tăţi grămadî nu mai dovidem la mâncari şî acuma o fac tot mai mititicî şi tot rămâni… Ira şî aracan di mini…” Nu mai are nici un gust mămăligă asta, când eraţi voi cu toţii nu ne ajungea şi acum o fac din ce în ce mai mică şi … Continuarea


Gelosul

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 10 septembrie 2014

Eu cel mai mult iubesc pantofii cu toc! Ăia decoltaţi şi cu ştrasuri pe lateral. Dar nici ăia fără, nu-s urâţi. Ştii, am o pereche în două culori, înăuntru roşu şi pe dinafară galben. Aşa, o roşie şi o lămâie! A, stai c-am uitat, mai mult decât pantofii, iubesc Pe aripile vântului şi pe Scarlet O’Hara, care, precum ştii, nu era o fată frumoasă. Dar mie-mi place, că aşa-s eu, … Continuarea


Zece ani de certitudine distruşi într-o seară…

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 5 septembrie 2014

– Maurizio, acum, după zece ani de căsnicie, dacă tot suntem aici să vă sărbătorim, poţi să ne spui dacă ai fost sau nu fidel soţiei tale. – Ei şi tu, astea sunt chestii de familie, nu se fac întrebări din astea de faţă cu toţi, chiar dacă suntem amici de-o viaţă… – Răspunde, Maurizio, uite, eu nu ţi-am pus niciodată întrebarea asta şi mă bucur că Mario a lansat … Continuarea


Pictorul şi culorile sale

Publicat de Ştefan Serşeniuc, 25 august 2014

Iubesc culorile oricare ar fi ele, le am în inimă pe toate. Odată eram îndrăgostit de roşu. Cu părul roşu, cu buzele roşii, cu pistrui roşii. Am încercat să-i număr odată, dar mi-ai zis să mă opresc, că se gâdilă. Acolo. Când mi-a căzut cu tronc galbenul îmi păream bogat. Eram fudul şi chiar am început să fiu avar. O voiam toată pentru mine. M-a părăsit, voia să fie darnică. … Continuarea